MINUNILE sunt pentru cei care cred in MINUNI
As vrea sa incep „scrisoarea” mea catre voi, prin a-mi cere scuze si nu oricum. As vrea sa fac acea plecaciune adanca, pe care o faci mai degraba intr-o rugaciune disperata, pentru a-mi cere iertare de la voi, cei care ati crezut in sclipirile mele de geniu, care nu si-au facut inca prezenta. Am „tacut” mult timp, iar asta ma doare si pe mine. As fi vrut sa va povestesc atat de multe lucruri, sa va spun pe unde am colindat si cu cine m-am mai intalnit… ei bine, chiar am fost plecata mult timp. Nu aceasta este scuza pe care o lansez ca sa scap de explicatii, nici nu ma lamentez in astfel de obiceiuri, din contra, voi argumenta, intr-un fel sau altul, fiecare traire, fiecare secunda in care am murit pentru altii si am inviat pentru mine.
Întreaga istorie si economie a tãrii au fost definite de unul dintre cele mai lungi fluvii din lume, Nilul, care strãbate Egiptul de la sud la nord pe o distantã de aproximativ 1200 km, impãrtind în acest fel suprafata tãrii. Tara are o climã subtropicalã, marcând diferente destul de semnificative între diferitele zone ale tãrii, zona Alexandriei fiind afectatã si de clima mediteraneanã.
Nu stiu daca exista in viata nostra acele „parti intunecate” sau acele „pacate” despre care reusim sa vorbim doar pe la colturi. Cand stim sa fim buni, nu avem nevoie de perdele sau de camuflaje pentru a ne justifica.
Ma veti intreba, poate, cu ce am ramas? Ei bine, am totul, desi mi-a ramas enorm de putin. Am renuntat la mine, la vulcanul care ma punea in miscare, am renuntat la munca pe care o faceam cu mare drag, plecand, pentru a fi depare de toata lumea. M-am afudat in tacere si in grseala de a nu fi EU!
Nu am intalnit-o acolo, pentru ca era, cu siguranta, in lumea ei, a celui pe care-l iubeste si a unor vise de care si ei ii este teama uneori sa se atinga. I-am intalnit in schimb spiritul viu si adevarul sau creativ din care nu de putine ori m-am inspirat.
I would like to begin my „letter” to you by appologizing. I feel like doing it in a special way, by taking a deep bow, as I were during a prayer, a desperate prayer begging for forgiveness from you, who believed in my moments of a genius, that have not shown yet. I „kept silent” for a long while and this thing hurts me equally. I would have liked to speak to you about so many things, to tell you about the places I wandered through and the people I met there. Well, I really was away for a long while, but this is not the excuse that I make in order to avoid explaining things. I don’t try to lament either, on the contrary, I am willing to give reasons for each of my feeling, for each second I died for some people, but I came to life again for myself. I told you that I flew far, far away…..how far away it was!….I had flown for three hours until I reached „the desert of dispair”. I have never imagined that the sun rises in the very place where you have never thought it ever does and I have never wanted so badly, as I then did , the night to last forever.
Back to our topic; I assure you that you will only see a tiny part of what you can experience on the spot, in that different world that you can better perceive by soul, rather than by sight, a world that is better understood when you become inseparable part of it, loving and respecting it as you do to a lover you want to live with to the end of your life.
The URI to TrackBack this entry is: http://valentinamelcea.wordpress.com/2008/07/24/minunile-sunt-pentru-cei-care-cred-in-minuni/trackback/












Sunt chipuri umane care vrand-nevrand, te fac sa vibrezi, iar eu am gasit in desertul, sau desertaciunea Egiptului, un demn urmas al vechilor faraoni, care m-a invatat ceva, pana la urma. M-a facut sa inteleg ca „desertul pate fi frumos daca ai Luna cu tine”. Doar ajungand acolo, si intalnind un astfel de om, veti intelege semnificatia fiecarui cuvant. Sunt cuvinte care au darul de a lasa rani vii in suflete plecate departe. Uneori se vindeca dimineata, cand renuntam la vise, alteori te patrund si se incapataneaza sa nu moara.

