Eu, cu mine, pe intuneric

Am stins lumina la ora 20… sunt doar eu, cu mine si fetiţa mea, care nu intelege nimic din ceea ce se intampla, dar ii place sa se plimbe prin casa cu lumanarea, deschiyând astfel, drumul luminii prin intuneric.
Am sa o invat sa faca iepurasi pe perete, iepurasi pe care am invîâat si eu sa-i fac, pe vremea când învăţaam la lumânare. Vă pot scrie, prntru ca laptopul meu traieste o perioadă şi fara alimentare, dar imi place senyatia si ma limitey la a spune celor ce nu au facut acest gest, că nici nu stiu ce au pierdut…
Am dat 60 de minute de intuneric, pentru o viata in lumină a copiilor mei si nu regret. Am plecat sa creez iepuraşi din umbre.

Incalzirea globala
Exista ceva de care nu are rost sa incercam sa ne ascundem. Este Adevarul!
Care este Adevarul in privinta incalzirii globale?

Adevarul este ca fiecare vara dintre ultimele a fost recunoscuta de catre specialisti ca fiind cea mai torida de cand se fac inregistrari meteorologice. Adevarul este ca aceasta tendinta va continua.

Adevarul este ca fiecare iarna dintre ultimele a pendulat intre caldura nefireasca si fenomene extreme. La poli, grosimea medie a gheturilor a scazut cu 40% in perioada 1993-1997 fata de 1958-1976. Se estimeaza ca banchiza arctica se va topi complet vara deja din 2013, observatiile din satelit facute in 2007 aratand o tendinta de scadere a suprafetei banchizei cu 20% pe an.

Adevarul este ca atmosfera devine din ce in ce mai poluata, iar capacitatea de refacere este din ce in ce mai scazuta datorita faptului ca suprafata impadurita a Terrei scade simtitor de la an la an. Nivelul de dioxid de carbon din atmosfera este comparabil cu cel din urma cu 20 de milioane de ani.

Adevarul este ca desi omenirea nu poate gestiona efectul de sera generat de imensele cantitati de dioxid de carbon pe care le deverseaza in aer este amenintata de eliberarea a cca 70 de miliarde de tone de metan prin topirea ghetarilor si a permafrostului din Siberia. Adevarul este ca metanul genereaza un efect de sera de circa 3 ori mai puternic decat dioxidul de carbon (la volume egale).

Adevarul este ca, pe termen lung, in conditiile in care tendinta de incalzire globala se pastreaza, se estimeaza ca termosifonul salin (un fenomen de circulatie globala a apelor oceanice care face ca Europa nordica sa aiba o clima mai blanda decat alte regiuni de la aceeasi latitudine – exemplul Siberiei) se va opri definitiv. Adevarul este ca scenariile strategilor americani iau in calcul faptul ca in viitor, in Europa, va incepe o era glaciara.

Adevarul este ca pana si cele mai pesimiste modele climatice sunt depasite cu mult si nu pot sa prevada consecintele actualelor tendinte peste 30, 50, 100 de ani, deoarece nu iau in calcul efectul de sera ce poate fi produs de metan si nici ritmul de crestere al tarilor in curs de dezvoltare ori dinamica in ce priveste consumul global de energie, imposibil de determinat.

Adevarul este ca Pamantul se afla in cel mai sufocant an din ultimii 650.000 de ani. De aceasta data, efectul se datoreaza activitatii umane. Platim cu totii pretul unei sute de ani de dezvoltare iresponsabila.

Adevarul este ca eforturile pentru remedierea situatiei trebuie sa fie cel putin egale ca amploare, coordonare si durata ca si cele care au generat situatia cu care ne confruntam. Va fi nevoie de un efort colectiv de cca 2000 de miliarde de dolari/ an, timp de 30 de ani, doar pentru ca la sfarsitul perioadei respective tendinta de incalzire globala sa fie stopata. Adevarul este ca acest efort general nu exista.

Adevarul e mai grav decat putem sa intelegem! La nivelul inalt al marilor puteri se ia in calcul faptul ca omenirea nu va reusi sa gestioneze aceasta criza majora. Totusi este mai bine sa cunoastem aceste lucruri. Lupta nu este din start pierduta, iar viata pe Terra depinde de fiecare dintre noi. Pentru ca situatia sa se schimbe, pentru ca Lumea sa se schimbe, trebuie sa incepem cu noi insine. Este nevoie de consecventa, de disciplina, de obiceiuri sanatoase de consum. La sfarsitul fiecarei zile vom sti daca am invins inertia si nepasarea sau daca am fost invinsi. E lupta noastra, a tuturor!

Mariana Anghel, la primul concert Tezaur Folcloric

M-am intors in timp cu mare drag. Am revazut imagini pe care le vedeam in premiera pe genunchii bunicului meu. Si toate acestea pentru ca am dat clik pe link-ul din avatarul Marianei Anghel. Puteti vedea si altele, intrand aici: http://www.trilulilu.ro/marianafolclor/ab30cc1b415cf9

Eu va ofer doar o mica parte din tineretea unor artisti vesnici.
http://www.trilulilu.ro/popicarul_MS/c8b2af964dc468

Fiecare cu fantoma lui

Am regasit secvente dintr-un film drag. Ce bine ca exista youtube!!!

MINUNILE sunt pentru cei care cred in MINUNI

  As vrea sa incep „scrisoarea” mea catre voi, prin a-mi cere scuze si nu oricum. As vrea sa fac acea plecaciune adanca, pe care o faci mai degraba intr-o rugaciune disperata, pentru a-mi cere iertare de la voi, cei care ati crezut in sclipirile mele de geniu, care nu si-au facut inca prezenta. Am „tacut” mult timp, iar asta ma doare si pe mine. As fi vrut sa va povestesc atat de multe lucruri, sa va spun pe unde am colindat si cu cine m-am mai intalnit… ei bine, chiar am fost plecata mult timp. Nu aceasta este scuza pe care o lansez ca sa scap de explicatii, nici nu ma lamentez in astfel de obiceiuri, din contra, voi argumenta, intr-un fel sau altul, fiecare traire, fiecare secunda in care am murit pentru altii si am inviat pentru mine.
Spuneam ca am fost departe,… o, si cat de departe!… am zburat trei ore, pana la „desertul disperarii”. Nu mi-am imaginat niciodata, ca soarele rasare acolo unde nu credeai ca va rasarii vreodata si nu mi-am dorit niciodata mai mult ca atunci, ca noaptea sa nu aiba sfarsit.
Am plecat din Romania cu gustul amar al ratacirii eterne, in cautarea a ceva ce nici noi nu ne dam seama, dar o numim „vacanta” doar asa, de fita, fara sa intelegem ca ne trimite in lumi din care s-ar putea sa nu mai vrem sa plecam. La zborul de pe Otopeni, nu vreau sa fac prea multe referiri, dar voi afirma cu tot sufletul, ca mi-as fi dorit sa zbor cu Taromul. Daca vreti sa stiti de ce, incercati sa faceti comparatii bazate pe certitudini si veti intelege cu siguranta.
Am plecat asadar, spre destinatia Hurgada-Egipt, lasand in urma tot ce nu mi-am dorit sa duc cu mine. In primul rand, gandul nebunesc ca am gresit si platesc pentru fiecare secunda in care am sperat ceva ce s-a dovedit a fi un mare pacat, am lasat in urma o patima cruda pe care am numit-o candva IUBIRE, am vrut sa uit tradarea si ignoranta ei, si nu in ultimul rand, am vrut sa scap, fie si pentru un timp, de sclavia despre care nu vreau sa va vorbesc. Simteam in fiecare zi, cum o farama din mine trece bariera nefiintei, cum spiritul acela, candva de neinfrant, vesel si plin de viata, se stinge incet, dar sigur, pentru ca in negura pe care o starbateam nu mai zaream nici o sclipire, nici un fascicul de lumina. Uitasem cum e sa tresari, sa plutesti, sa iubesti…
Nu am cautat nici un paradis laudat de altii, nici capatul pamantului. Am sperat in schimb, sa gasesc o oaza de liniste, in care sa ma intalnesc „eu” cu „mine” si sa stam putin de vorba. Ce am cautat, am si gasit de fapt, pentru ca m-am trezit in inima desertului, departe de lume si civilizatie, chiar daca „lumea” era pretutindeni in jurul meu. In prima zi, am cercetat locul, fara pretentia de a-l intelege, am stat in razele soarelui si m-am bucurat de un masaj tipic arabesc. De ce spun tipic arabesc, pentru ca ei traiesc in spiritul perfectiunii si tot ceea ce fac e foarte bine gandit. Lumea araba nu e nici pe departe ceea ce stim sau ne imaginam noi.
Voi incerca sa va arat si voua, o mica parte din coltul de rai in care am fost, iar pentru a exemplifica nuanta fiecarui cuvant in imagini, o voi folosi ca si ghid pe micuta Dara-Antonia, copila mea. Fac acest lucru dintr-un motiv foarte simplu. Am fost doar noi doua, fara Ovidelul, care amorezat fiind si pregatit de o viitoare viata de ex-burlac, are indeletniciri casnice si pline de intentii nobile.

Revenind la subiectul pe care vi l-am propus, vreau sa va asigur ca nu veti vedea decat o infima parte din ceea ce ati putea trai acolo, in lumea aceea aparte, pe care o simti mai mult cu sufletul decat cu privirea si o intelegi mult mai bine daca devi un intreg cu ea, iubind-o si respectand-o ca pe o iubita alaturi de care vrei sa traiesti pana la capatul zilelor tale.

 

MACTUB !

EGIPTUL, numit de Herodot „darul Nilului”, este patria unei civilizatii strãvechi, fascinante si misterioase, ale cãrei taine au rãmas ascunse pânã în ziua de azi. Este situat in nordul Africii si în partea vesticã a Asiei Mici, tãrmurile sale fiind spãlate de cele douã mãri: Mediterana la nord si Marea Rosie la est. Suprafata totalã a tãrii este de aproximativ 1.002.000 kmp, mai mult de 90% din aceastã suprafatã fiind desert. Unitãtile geografice majore din tarã sunt: Desertul Vestic sau Desertul Libian la vest de Nil, o fâsie esticã a Saharei, Desertul Estic sau Desertul Arab la est de Nil, Peninsula Sinai care este pe suprafata Asiei Mici si Delta Nilului, care reprezintã majoritatea suprafetei arabile din tarã.

Întreaga istorie si economie a tãrii au fost definite de unul dintre cele mai lungi fluvii din lume, Nilul, care strãbate Egiptul de la sud la nord pe o distantã de aproximativ 1200 km, impãrtind în acest fel suprafata tãrii. Tara are o climã subtropicalã, marcând diferente destul de semnificative între diferitele zone ale tãrii, zona Alexandriei fiind afectatã si de clima mediteraneanã.
Numele oficial al tãrii este Republica Arabã Egipt, având capitala la Cairo, cel mai mare oras al Africii (aprox. 2500 kmp), o metropolã gãlãgioasã de aprox. 20 milioane locuitori, la care se adaugã aglomeratia de turisti si provincialii. Forma de guvernãmânt este republicã multipartidã democratã. Limba oficialã este araba dar peste tot se vorbeste limba englezã, germanã sau francezã. Religia oficialã este islamul. Aproximativ 90% din populatie este musulmanã. Restul de 10% din populatie sunt crestini, romano-catolici, protestanti, evrei. Populatia Egiptului este de 66 milioane locuitori, din care 99% egipteni, beduini si berberi iar 1% sunt nubieni, armeni si europeni.
Moneda oficialã este lira egipteanã (LE), cu subdiviziunea piastrul (PST). 1 LE=100 PST. Importul si exportul lirei egiptene sunt interzise. În Egipt se poate introduce orice valutã liber convertibilã. Banii se pot schimba la hotel, la case de schimb valutar sau în bãnci. În majoritatea hotelurilor si magazinelor se pot folosi cãrti de credit. Pe vapoarele de croazierã nu sunt acceptate cãrtile de credit; plata se efectueazã doar în numerar. Bãncile sunt deschise de luni pânã vineri, între orele 08:30-14:00.
EL GOUNA – mica Venetie a Egiptului se aflã la doar câteva minute de Hurghada. Este construitã pe 10km de plajã si se mândreste cu o arhitecturã unicã si diversã. El Gouna este o statiune modernã, creatã din desert si rãsfiratã pe o multime de insule si lagune frumoase. El Gouna oferã o gamã bogatã de posibilitãti de cazare în hoteluri luxoase. Dispune de asemenea de centre de scufundãri si sporturi acvatice, bazã hipicã, magazine si bazaruri, restaurante, baruri, discoteci, cluburi de internet, spital privat, farmacii, radio, postã, aeroport. Portul statiunii este renumit, de asemenea si singurul casino de pe coasta Mãrii Rosii. Marea mândrie a statiunii este terenul de golf.
Situat în nordul statiunii, goful Na’ama este unul dintre centrele activitãtilor turistice, care tinde sã devinã o statiune de sine stãtãtoare. Se spune cã orice amator de scufundãri trebuie sã viziteze Sharm El Sheikh datoritã numeroaselor sale centre de scufundãri presãrate de-a lungul celor 10 km de plajã. Cam acestea au fost cele cateva coordonate pe care am vrut sa vi le ofer, in ceea ce priveste tinutul acesta de basm, in care poti gasi aproape tot ce vrei: regi si regine, care traiesc in amintirea celor care nu vor sa-i dea uitarii, iubiri care au facut inconjurul lumii si care reinvie an de an sub o alta forma, tocmai pentru a ne convinge pe fiecare de puterea pasiunilor ratacite prin timp si timpuri, peisaje desprinse dintr-o carte sfanta, lumi subacvatice pe care nu le poti nici macar banui, pana cand nu le descoperi, culori si adieri de brize ingenunchiate in fata unui singur cuvant:EGIPT!

 

 

Nu vreau sa folosesc cuvinte citite la altii, mult mai destepti decat mine, pentru a va descrie ce am simtit eu cand am atins cu varful sufletului meu aceasta lume. De fapt, mirarea mea vine din lucruri marunte, si din nedumerirea prin care Dumezeu, sau Allah, au reusit printr-un calcul matematic pe care eu nu l-am inteles nici pana azi, sa transforme o viata intr-o secunda, sa schimbe lumi si vremurile, oamenii si sentimentele, dupa bunul lor plac, sau, cine stie, daca nu cumva, dupa cum ne-am dorit chiar noi.

 

 

Plecarea mea spre Egipt a insemnat evadare, regasire, pace si totodata mult zbucium, contradictiile intregului „eu” s-au impletit aproape perfect in tot atata timp de cat a avut nevoie Creatorul sa se implice in alcatuirea lumii. Deznadejdea ultimilor ani din viata mea, efortul de a fi eu insami intr-o lume in care minciuna si disimularea e la mare moda, fermitatea cu care mi-am propus sa dobor bariera dintre mine si ceea ce credeam ca pot fi, indarjirea de a nu ma implica emotional in ceea ce banuiam eu ca mai poate societatea si viata sa-mi ofere, s-au spulberat in cateva fractiuni de secunda. Si asta, crdeti-ma, e o mare MINUNE!

 

 

 

 

Am vorbit destul de des in emisiunile mele despre DESTIN si de cele mai multe ori, invitatii mei au spus „cred in destin”. Cred in destin si cred in bunul Dumnezeu, mai presus de orice… Nu reusesc sa inteleg pe de-a-ntregul tabloul acestui destin, in care ma incapatanez sa cred cu toata convingerea mea.

Nu stiu daca exista in viata nostra acele „parti intunecate” sau acele „pacate” despre care reusim sa vorbim doar pe la colturi. Cand stim sa fim buni, nu avem nevoie de perdele sau de camuflaje pentru a ne justifica.
Din nefericire nici nu putem vorbi deschis despre lucruri pe care le rostim in mare taina intre noi si Cel de Sus, o taina aparte, uneori plina de teama si de remuscari. De aceea nu pot spune nici eu lucrurilor pe nume. Va voi lasa pe voi, cei care puteti intelege si fara cuvinte o inima albastra, sa ganditi, sa simtiti, sa intelegeti…
Mi-am dorit sa gasesc acea liniste, acel alb, acel”tot” care sa ma implineasca in primul rand ca om. La un moment dat am facut o grseala de judecata, sau poate tocmai aceasta greseala a venit din incertitudine, din lipsa de siguranta si din lasitate. Aparent am inteles, sau cel putin m-am amagit, crezand ca inteleg si ca voi gasi resurse de rabdare pentru a se pune totul pe un fagas normal. In disperarea mea si constientizand ca nimic nu se schimba peste noapte, am aprins fitilul unui explozibil care in final m-a spulberat si pe mine.
Poate ca am gresit eu, poate greseala nu-mi apartine in totalitate…voi afla intr-un tarziu, sunt sigura. Dar nu-mi va folosi la nimic! Ceea ce stiu cu siguranta, este ca am pierdut amandoi…ne-am pierdut… si nu vom sti niciodata cum ar fi fost daca eram mai puternici, mai hotarati, mai rabdatori.

 

 
Voi avea mereu doar cuvinte frumoase despre un pas din viata mea pe care nu-l regret, nu-l neg si nu-l las nimanui. Il voi duce cu mine! Imi pare insa rau ca am renuntat prea usor. M-am lasat prada unor dezamagiri pe care in subconstientul meu, consideram ca nu le merit. Si nu le-am meritat! Dar n-am stiut sa fiu un bun manager al dezamagirilor. Si-mi pare rau pentru aceasta resemnare… nu-mi sta in fire si ma afunda in dezamagire. Am ales in final tacerea. Am decis in defavoarea mea si asta doare. Poate ca doare mai putin in jurul meu si asta e o mare consolare, dar in interior imi seaca orice urma de suflare.
IMI PARE RAU!

 

Ma veti intreba, poate, cu ce am ramas? Ei bine, am totul, desi mi-a ramas enorm de putin. Am renuntat la mine, la vulcanul care ma punea in miscare, am renuntat la munca pe care o faceam cu mare drag, plecand, pentru a fi depare de toata lumea. M-am afudat in tacere si in grseala de a nu fi EU!
Pasiunile ne fac puternici. Ne dau o forta inegalabila si inexplicabila, facandu-ne sa credem ca in virtutea lor putem muta muntii din loc. Eu ard in aceste flacari cu toata nebunia de care da dovada orice pasiune mai mult sau mai putin interzisa, mai mult sau mai putin gresita. Tocmai aceasta flacara s-a stins pentru mine si nu va marturisesc asta din dorinta de a va atrage compasiunea, ci ma destainui voua cu o convingere fara urma de tagada, ca veti gasi in inimile voastre suficienta rabdare pentru a depasi impreuna acest moment. De aceea nu v-am scris, de aceea am preferat sa tac…
Toate aceste cuvinte pe care le-am asternut pentru voi, pentru cei care va-ngrijorat absenta mea si mi-ati cerut sa scriu orice, doar sa scriu, am sa va mai impartasesc ceva ce intregeste tot ce am spus pana acum. De fiecare data (si nu de putine ori!!!), cand viata a lovit in mine cu biciuri de diferite marimi, m-am intors de unde plecasem si ultima data. Din imbratisarea divina a Maicii lui Isus. Acolo mi-am asternut eu sufletul cu toate durerile din el, acolo mi-am sters lacrima, pentru ca o lume-ntrega sa ma creada fericita. Nu am renuntat niciodata la gandul ca ingerul meu pazitor se roaga necontenit pentru mine, ca sunt o particica mica din sufletul lui Dumnezeu, iar Maica Fecioara stie sa ma primeasca la picioarele ei, si cand mi-e bine si cand ma ingenunchiaza viata. De ce va spun toate acestea? Pentru ca nu numai eu sunt o parte din sufletul Lui, ci si voi. Iar unii dintre cei care-mi citesc aceste cuvinte au, uneori, mai multa nevoie de El, decat am avut eu vreodata. Traind mereu cu speranta ca nu ne va lasa la infinit ingenunchiati si ne va sterge lacrimile asternute pe obrazul nostru, sau al celui ce-l iubim, pe o foaie de hartie in care am vrea sa asternem cateva cuvinte cuiva, sau pe asternutul cald in care ne afundam noapte de noapte, veti vedea ca acea speranta sclipeste undeva, la un capat de tunel, pentru fiecare.

 

Aceasta a fost starea mea de spirit cand am pornit spre alte lumi. Chiar si dorinta mea de hoinareala era estompata de gandul ca nu-mi voi gasi linistea, ca realitatea doboara orice urma de fictiune. La plecare am avut chiar sentimentul ca acolo, departe, o voi intalni pe Floriana Jucan, cea care mi-a dat, intr-un fel, puterea de a invinge, oricare ar fi reduta. O iubesc pe Floriana si nu-mi este rusine sa o recunosc, pentru ca imi plac femeile puternice, care gasesc mereu solutia de a conduce barbatii, pentru ca, spune Floriana,”barbatii conduc lumea”!

Nu am intalnit-o acolo, pentru ca era, cu siguranta, in lumea ei, a celui pe care-l iubeste si a unor vise de care si ei ii este teama uneori sa se atinga. I-am intalnit in schimb spiritul viu si adevarul sau creativ din care nu de putine ori m-am inspirat.
Egiptul ma trimis in timp si m-a ajutat sa-l inteleg pe Eliade cand,cum si de ce a scris Maitreyi. Am simtit in clipe de mii de ori mai efemere ca pe pamant, zbuciumul si trairile sale interzise, dar atat de minunate!… am trait rugaciunea lui spre nesfarsire, taina si misterul unei iubiri ce nu poate avea sfarsit. Nu vreau sa credeti cuvintele mele. Uneori, sau de cele mai multe ori, sunt exagerari voite, impinse la extrem, tocmai de dragul fictiunii si a unor momente pe care mi-as dori sa le traiti in timpul lecturii. Cei inzestrati cu darul scrisului, spiritele inalte, oamenii de geniu, sunt in general, oameni usor anormali, vesnic nemultumiti, insingurati, alergand de cele mai multe ori catre Dumnezeu, pentru ca este singurul drum pe care-l stiu. Pentru ca am amintit de Floriana, va dau si un citat din catifelata ei graire:”Oamenii speciali au nevoie de provocari infinite, au nevoie de iubiri imposibile, de parteneri pe care nu-i vor avea vreodata, pentru ca acestia sunt oamenii carora le place mai mult lupta decat victoria.”

 

 

N-am sa va vorbesc despre victorii, pentru ca insangerarea lor doare mai tare decat constientizarea vreunui pacat. De fapt, eu nu cred in „pacat”! Pentru mine nuanta lui are alte conotatii decat cele uzuale, iar asta a deranjat de foarte multe ori, haite intregi de minti odihnite. Faptul ca ai un barbat alaturi nu iti garanteaza aripile cu care sa zbori peste lume, la fel cum absenta lui nu inseamna, obligatoriu, nefericirea. Nefericirea vine din neputinta noastra de a reusi sa ne transformam visele in realitate. Fie ele si vise cu „Feti-Frumosi”. Dar ce poate fi mai nobil, pana la urma, decat doi ochi frumosi trecuti in ireal si mintea zburdand libera, fara ca cineva sa poata sti unde?… cine ne poate sterge visele de pe frunte?…

Visul unei inimi date altcuiva, este intr-adevar ucigator de dureros, pentru ca nu ai voie sa-l transformi in realitate, ci va ramane de-a pururi pastrat in intunericul firii noastre, al inimii, al mintii, al eternitatii. Nu-mi ridic niciodata inima din aceste lanturi. Imi place stransoarea lor si-mi este greu, uneori sa departajez visul de realitate. Invat sa condamn secundele ce se scurg in clepsidre…

Sunt chipuri umane care vrand-nevrand, te fac sa vibrezi, iar eu am gasit in desertul, sau desertaciunea Egiptului, un demn urmas al vechilor faraoni, care m-a invatat ceva, pana la urma. M-a facut sa inteleg ca „desertul pate fi frumos daca ai Luna cu tine”. Doar ajungand acolo, si intalnind un astfel de om, veti intelege semnificatia fiecarui cuvant. Sunt cuvinte care au darul de a lasa rani vii in suflete plecate departe. Uneori se vindeca dimineata, cand renuntam la vise, alteori te patrund si se incapataneaza sa nu moara.
Le-as numi, intr-o forma improprie, pedepse ale sufletului. Uneori e gresit sa traiesti o asemenea multumire, sa atigi cu varful degetelor fericirea. Cu ce sunt unii dintre noi mai presus, pentru a primii si darui atata iubire, atata mister, atata taina?… cum de nu avem puterea, sa inchidem ochii uneori si sa-l rugam pe Dumnezeu sa faca o minune, sa ne duca in bratele cuiva, care ne-ar strivii daca ne-ar strange, ar lasa pe trupul nostru semnele setei de iubire, fara a avea puterea insa, de a opri timpul in loc, sau de a spune „imi e la fel de greu!” Dar si aceste pedepse sfarsesc odata cu noi, odata cu voluptatea de a mai putea iubi. Si atunci de ce am fugii de ele? Eu, cel putin, nu le-as da nimanui sa le ispaseasca. Am sa inchei aceasta scrisoare catre voi, cu speranta ca am sclipit si in sufletele voastre, cum m-am simtit sclipind pe cerul Egiptului, ca v-am spulberat setea de adevar, la fel cum sclipirea mea pe un cer cleopatric, a spulberat nisipul dintr-un desert indepartat, revarsandu-se in mare…
Nu stiu daca m-as intoarce in „valea regilor”. Ma tem ca nu cumva acest miraj sa se spulbere, sa descopar ca povestea aceasta e total ireala si sa-mi ranesc inima. Pana voi hotari care dintre variante m-ar putea face mai putin nefericita, va las pe voi sa savurati o poveste de vara, dintr-un tinut al marilor amintiri si al gesturilor fara insemnatate, iar daca aveti ceva de uitat, va recomand aceasta lume… il puteti numi, tinutul uitarii, al regasirii de sine, al iubirii.
Dintr-un colt al inimii mele, va trimit cu drag prin intermediul unor simple cuvinte, toata iubirea mea. Iar daca ma veti vedea zambind, va fi cu siguranta un zambet adevarat, pentru ca SUFLETUL MEU E LIBER!

 

Valentina Gheorghe-Melcea

HURGHADA este situatã pe malul Mãrii Rosii, la 500 km de Cairo si este una din cele mai renumite statiuni litorale din Egipt. Marea este aici mãrginitã de plaje acoperite cu nisip fin. În unele locuri pãtrund în mare recifuri de corali, a cãror frumusete subacvaticã îi încântã pe iubitorii de scufundãri. Hurghada asigurã conditii ideale pentru baie si diferite sporturi nautice, datoritã climei plãcute si a faptului cã temperatura apei mãrii nu coboarã decât foarte rar sub 22° C.

 

Wonders are meant to the people who believe in wonders!

I would like to begin my „letter” to you by appologizing. I feel like doing it in a special way, by taking a deep bow, as I were during a prayer, a desperate prayer begging for forgiveness from you, who believed in my moments of a genius, that have not shown yet. I „kept silent” for a long while and this thing hurts me equally. I would have liked to speak to you about so many things, to tell you about the places I wandered through and the people I met there. Well, I really was away for a long while, but this is not the excuse that I make in order to avoid explaining things. I don’t try to lament either, on the contrary, I am willing to give reasons for each of my feeling, for each second I died for some people, but I came to life again for myself. I told you that I flew far, far away…..how far away it was!….I had flown for three hours until I reached „the desert of dispair”. I have never imagined that the sun rises in the very place where you have never thought it ever does and I have never wanted so badly, as I then did , the night to last forever.
I left Romania feeling the bitter taste of the eternal wandering looking for something that we couldn’t exactly perceive, but that something is commonly called „holiday” for fun, without understanding that it sends us to some worlds that we will not be ever willing to leave. I do not intend to say too much about our departure from Otopeni airport, yet I dare say I would have liked very much to board a Tarom aircraft. If you happen to be curious why, take my advice and drow some conclusions based on facts and you will for sure understand my point.
Therefore we left for Hurghada-Egypt, leaving behind me everything I didn’t want to take with me. First of all was the crazy thought that I was wrong and I’ll have to pay for each second in which I hoped for something that turned out to be a sin. So, I left behind me a cruel passion that I used to call LOVE, I wanted to forget its betrayal and ignorance, then last but not least I wanted to freed myself for a short while from the bondage that I refuse to speak about. Day by day I could feel a bit of myself crossing the nonbeing border, I could feel the spirit once happy, lively and uncompromising slowly fading away into the darkness I was crossing, therefore unable to glimpse at least a ray of light. I had forgotten how it felt to wince, to float, to love..
What I hoped for was neither the much coveted paradise, not the end of the world. Instead I hoped to find an oasis of peace wher I coult meet myself and have a chat. Actually what I had looked for was exactly what I found, as I realised I was in the heart of the desert, far away from civilization even if there were people everywhere round me. The first day I looked cautiously around me and tried to understand the place, I was laying in the sun for a while and enjoyed a traditional Arabian massage. It was typical to the Arabiam world, because the Arabs do thoughtful things, they live in the spirit of perfection, their world is far from what we know about it or imagine it.
I will do my best to show to you a small part of this heaven I visited; in order to better send the message across, I am going to use pictures and my little daughter, Dara-Antonia. The fact is that we were there by ourselves, as Little Ovid , so much in love , missed the trip, because he was about to enter the world of the married people, a new life filled with noble intentions and household chores.

Back to our topic; I assure you that you will only see a tiny part of what you can experience on the spot, in that different world that you can better perceive by soul, rather than by sight, a world that is better understood when you become inseparable part of it, loving and respecting it as you do to a lover you want to live with to the end of your life.
MACTUB!!!
EGYPT, named by Herodot „ The gift of the Nile”,is the country of an ancient, fascinating and mysterious civilization, whose secrets haven’t been disclosed not even until present. It is situated in the North of Africa and in the West of Minor Asia, ita borders are bathed by tho seas: The Mediteranean Sea in the North and The Red Sea in the East. The area of the country is about 1.002.000 Km2, out of which more than 90 % is a desertThe main geographical units of the country are :The West desert, or Libia Desert, lying west to the Nile, an eastern part of Sahara, The East Desert or the Arab Desert east to the Nile, Sinai Peninsula, that lies on Minor Asia and The Nile Delta and represents the greatest part of the farming area…
The whole history and economy of the country have been defined by one of the longest rivers of the world, The Nile, that crosses Egypt from South to North, for about 1200 km, in this way dividing the area of the country. The country enjoys a subtropical climate, which gives significant differences between the regions of the country, Alexandria area being under the influence of the meditaranean climate.
The official name of the country is The Arab Republic of Egypt, its capital is Cairo, the biggest town of Africa ( about 2500 km2 ), a noisy metropolis of about 20 million inhabitants, plus the crowds of provincials and tourists. It is governed as a democratic, pluripartied republic. The official language is Arab, you can hear also English, German or French all over the country. The official relogion is Islam, 90 5 of the people are muslims; the rest of 10 % are Christians, Roman-Catholics, Protestants, Jews. The total population of the country numbers 66 million people, out of which there are 99% Egyptians, Bedouins and Barberians and 1 % are Armenians, Nubians and Europians
The official currency is the Egyptian pund and its subdivision is piastre ( 1 EP= 100 PST). It is forbidden to import or export EP, but one can bring to Egypt any convertible currency. Money can be exchanged at the hotels, banks or exchange offices. People can use credit cards in most hotels and shops, except for the cruise ships, where only cash is allowed. The banks are open from Monday to Friday between 08:30 and 14:00.
HURGHADA is situated on the shore of The Red Sea, 500 km off Cairo, it is one of the best known seaside resorts in Egypt. The sea is bordered here by beaches covered with fine sand.There are parts where coralreefs enter the sea, creating delightful underwater beauties to the seadivers. Hurghada offers ideal conditions for bathing and watersports, owing to its pleasant climate and warm sea water( that rarely
goes below 22 Celsius degrees).
EL GOUNA- the little Venice of Egypt is only a few minutea away from Hurghada . It is built on 10 km of beach and prides in its unique and diversified architecture . Thus it is a modern resort built in the desert, spread on many isles and beautiful lagoons. It offers the tourists a large range of housing facilities in luxury hotels together with seadiving centers, sea sport centers, riding centers, shops, bazaars, restaurants, clubs, discoteques, internet clubs, a private hospital, chemist’s shops, a radio station,a post office and airport. There are famous spots like the port and the only casino along the Red Sea shore. The greatest pride is the golf field.
SHARM EL SHEIKH is the most beautiful resort on the Sinai Peninsula, it has all the necessary facilities to a touristic center:casinos, discoteques, night clubs, golf clubs, deep diving clubs, various water sport facilities.Na’ama gulf, situated in the North of the resort, is one of the centers of the all kinds of touristic activities; it tends to become a resort in itself. They say that ane diving fan has to visit Sharm El Sheikh, owing to its numerous diving centers spread along the 10 km beach.
Well, these arte the few hints that I wanted to offer you connected to this fairyland country, where you can find almost everything you want: kings and queens that are still alive inthe memory of the people that will never forget them, famous love stories that were well-known all over the world and come to life again in new shapes ( they seem to have as their only purpose the desire to convince us about the strength of the love feelings wandering through times), landscapes seeming to come out of saint books, undesea worlds that man can not even imagine, until he discovers them, colours and breezes that kneel down in front of one single word: EGYPT!
I don’t want to use the words heard in wise people’s speeches, when describing what I felt when the top of my soul reached this world. Actually my astonishment comes from small things and my bewilderment about the way God, or Allah, managed owing to a mathematical formula that I have not understood until now, to change a life into a second, to change worlds and times, people and feelings, by whim, or maybe at our own will.My departure to Egypt meant escape, finding the own self, peace and, at the same time, much turmoil, the contradictions of the „ego” were blending for almost as long as God needed when getting involved in making the world. The heart-breaking of the last years in my life , the effort to be myself in a world where disimulation and lies are in fashion, my determination into breaking down the barrier between me and what I thought I could be, resistance in struggling in keeping my feelings out of what I life and society can still offer to me, they all shattered in just a few bits of a second. Believe me, this is a great WONDER !
Quite ofen, in my broadcasts on TV I spoke about FATE and most often my guests said „I do believe in fate”. I believe in fate and I mostly believe in Allmighty God, too. I can not entirely grasp the picture of this fate or destiny, which I stubbornly believe in, with all my conviction.I do not know if there are in our life the so-called „dark sides” or „sins” about which we are able to speak only with precaution. When we know how to make ourselves good people, we do not need curtains to hide behind and find explanations for our deeds.
Unluckily we can’t either speak openly about the things we utter and about the great secret between us and God, a special secret , sometimes full of remorses and fear. That is why I can’t name things clearly and precisely.Therefore I will allow you, who do not need words in order to understand a blue heart, to think, feel and understand…
I wanted to find that peace, that white , that „whole” able to fulfill myself as a human being, first of all. I made a mistake in judgement at a certain moment, or maybe that mistake came from incertitude, from the lack of certainty and from cowardness. Apparently I understood , or al least I deceived myself, only thinking that I undestood and that I would be able to find the resources of patience necessary to set things on their normal way. In my disapair, also seeing that nothing can be changed in a short while, I lit the wick of the blast that finally blew me up, too.
Maybe it is me who made mistakes, maybe the mistake does not belong totally to me…I’ll understand it later on, for sure.. But it will do no good to me! What I know for sure is that we both lost something… we lost ourselves…and I will never know how things could have been if we had been stronger, more determined, more patient.I will always have beautiful words about a step in my life that I don’t deny, don’t regret and don’t leave anyone. I will take it with me! What I am sorry about is that I gave up too easily. I was an easy pray to disappointments, that in my subconscience felt that I did not deserve. And I didn’t deserve them. I proved not to be a good manager of my disappointments. I am sorry for my resignation. It is not like me to get deep into disappointments. Finally I chose silence. I decided for myself and this hurts. Maybe this hurts less when it comes to the people around me and this is a big consolation, but deep in by insight it burns each of my breaths.
I AM SORRY!
Maybe you will ask me what is left for me? Well, I have everything, even if it is extremely little. I gave myself up, that volcano that kept me going, I gave up the job that I liked to do, leaving in order to be far away from everybody. I went deep into silence as well as in the mistake of not being MYSELF !
Our passions make us stronger. They give us that tremendous and difficult to understand force , making us believe that it helps us to move mountains. I am that person that burns in such flames with all the madness given by a passion, be it forbidden or not, be it more or less mistaken. It is exactly that flame that does not burn any longer in me- I do not confess this in order to get you pity me, on the contrary, I make this confession undoubtedly believing that you will find enough patience in your hearts to help overcome this difficult moment. That is why I haven’t written to you, I prefered to keep silent…
All these words written to you, those who got worried about my absence, you who asked me to write anything, just to write, come along with something more that helps to make a whole out of everything I have written up to now. Every time, it did not happen rarely,when life wiped me with differently heavy blows I came back from the point where I left, from the Holly Mother’s embracing. It is at her feet where I laid down my soul with all its pain, there I wiped off my tears for people to believe me happy. I have never given up the thought that my guarding Angel is praying for me countinuously, that i am a particle from God’s soul and Mother Mary knows how to welcome me at her feet whether i feel well , or I feel bad when life defeats me. Why am I saying all these? Just because it is not only me , you are too, a part of His soul. Some of you, who happen to read my lines need Him more that I have ever needed. Living with the continuous hope that He will not allow us to stay forever down on our knees, that he will remove the tears running down our cheeks, or our beloved ones, and lay them on a sheet of paper on which we would like to write a few words addressed to someone, in the end you will realize that hope is flickering for everybody somewhere, at the end of a tunnel.This was my mood when I headed towards distant worlds.
Even my desire of a wanderer fades at the thought that I will noy be able to find the much coveted peace, that reality beats any trace of fiction. When leaving I had even the feeling that I might happen to meet Floriana Jucan, the woman who gave me, in a way, the strength to conquer, no matter what stronghold I could face. I love Floriana, I am not ashamed to admit it, because I like strong women, that can ever find a solution in order to lead men, as Floriana says”men lead the world”! I didn’t meet her there, because she was for sure in her world, the world of the person that she loves and in the world of some dreams which she herself fears to touch. I met instead her lively spirit and her creative truth, which often inspired me.
Egypt sent me back in time and helped me to understand Eliade, when, how and why he wrote Maitrey. I was able to feel in much more ephemerial moments than on this earth, his turmoil, his deep, forbidden, but wonderful feelings!..I could live his prayer towards endness,the sacrecy and mistery of a love that can not end. I do not intend you to believe in my words, sometimes, most of times they are well-
intended exagerations, got to their extreme, just for the sake of fiction and of some moments that I would like you to feel while reading. The people endowed with the gift of writing, genii, are usually slightly abnormal people, forever discontent, lonely, most of the times running towards God, as this is the only way they know. As I mentioned Floriana, I mention a piece of advice from her soft speech: „ Special people need infinite challenges, they need impossible loves, they need the partners they will never have, because they are the people who enjoy fight, rather than victory”. I will not speak about victories, becouse their bloody sighth hurts me more that being aware of a sin. Actually I do not believe in „sin”! I attribute to it other connotations than the ordinary ones, and this disturbed many times the packs of restful minds. Having a man by your side does not guarante the wings that help you fly above the world, as well as his absence does not necessarily mean unhappiness. Unhappiness comes from our uncapability of turning our dreams-be they „Prince Charming” dreams- into reality.Yet, after all, what can be more noble that a pair of beautiful eyes that entered unreal , or the mind running freely, with nobody knowing where to?…who can take our dream away from our forehead?
The dream of a heart given to somebody else is really painful, because you you are not allowed to change it into reality, but it will forever remain well kept in the darkness of our being, our heart, mind and eternity. I never raise my heart from these chains, I like their tightness and sometimes it is difficult to me to separate the dream from reality.I learn how to blame the seconds flying in the sand clocks.
Thet are human faces that, willy-nilly make you vibrate, I found them in the desert ,or the vanity of Egypt, a worthy heir of pharoes, that after all taught me something. It made me understand that a desert can be beautiful if you have Moon with you. Only by going there and meeting such a man, can you understand the meaning of each word. There are words that can hurt deeply in the sould that have left far away. Sometimes they heal in the morningwhen we give up dreaming, someother times they are very persistent are won’t die.I would call them, in an improper way, punishments of a soul. Sometimes it is wrong to live such a content, to touch happiness with your fingers. How can be some of us superior to others, that they are given and give in their turn happiness, mistry, secrets?… how can’t we ask God to perform a wonder, to send us into somebody’s arms, who would hold us tight and would leave on our body the signs of his thirst for love, without being able to cause time stop, or to utter „ it is equally difficult to me”! But these punishments end with our ending, with our pleasure of loving. Therefore, why should we run away from them? As for myself, I would not give them to anyone to pay for. I shall end this letter to you in the hope that I managed to shine in your souls, the same way I felt myself shining in Egypt’s sky, that I have shattered your thirst for truth, the same way my shining in a Cleopatric sky shattered the sand in an unpaved faraway desert, flowing into the sea…
I don’t know if I would like to go back to „the valley of the kings”.I fear this mirage could fade away, that I might find out that this story is totally unreal and it may hurt my heart. Until I am able to decide which of the versions will make me less unhappy, I’ leave you enjoy a summer’s story from a land of insignificant memories and gestures, and , if you have something to forget, I recommend you this world, you could call it the land of forgetfulness, of self-regaining, of love.
From a corner of my heart I send you , by means of mere words, all my love. If you happen to see me smiling, it will be for sure a real smile, because MY SOUL IS FREE!

Valentina Gheorghe Melcea

Traducere: Prof. Adriana Lupu

 

Lumina din lumina sufletelor noastre!

Hristos a Înviat! Ce vorba Sfanta!

Îti simti de lacrimi calde ochii uzi,

Si-n suflet parca serafimii-ti canta

De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Înviat in firul ierbii

A inviat Hristos in Adevar;

În poienita-n care zburda cerbii,

În florile de piersec si de mar,

În stupii de albina fara gres,

În vantul care sufla mangaios

În ramura-nflorita de cires

Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine

Cat bine ai facut sub cer umbland,

Te simti macar acum pornit spre bine

Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vechea ura?

Mai vrei pieirea celui plin de Har?

Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?

Iubirea pentru semeni o simti iar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte

În aur macar azi te-au imbracat

Cu serafimii-n suflet imn fierbinte

Ai drept sa canti: HRISTOS A INVIAT!

Marii clasici, mereu actuali!

 ……………………………………………………………………………………………….

„De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…/…/

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer? /…/

Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?/…/

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!/…/

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Cam atat, dar seamana izbitor cu lumea de azi. Mai crunt e ca ne si conving…

Pe maine!

Valentina Melcea
 

Arta de a reusi sa fii mai mic decat statura ta…

Mult si intens mi-a fost dat sa traiesc in cei 31 de ani, dar niciodata mai cumplit ca acum. Sunt amenintata, descurajata, injosita, umilita,… si lista ar putea continua. Adevarul e ca nici nu stiu de unde vin toate aceste… sageti, din moment ce Romania este o tara libera, cu oameni liberi, cu libertate la opinie, etc. Daca am ales sa candidez de una singura, cineva ar trebui sa-si puna un semn de intrebare, iar daca voi beneficia de un rezultat onorabil, cineva ar trebui sa-si scoata ochii. Dar sub nici un aspect nu sunt de acord cu astfel de manifestari.

                      Acum, in urma unor evenimente despre care am sa vorbesc cu alta ocazie, am decis sa imi folosesc dreptul democratic de a candida la o anumita functie, fara a avea sprijinul unui partid, fara a face abuzuri, luandu-mi totusi libertatea de a-mi exprima anumite pareri, care pot sa nu coincida cu ale cuiva anume, iar pentru toate acestea, se pare, am sa „platesc”. Vreau sa subliniez un lucru: NIMENI SI NIMIC NU MA VA IMPIEDICA SA FAC CE TREBUIE FACUT! Iar rezultatul, indiferent care ar fi el, imi apartine. Nu impart cu nimeni laurii.

                      Totodata, as vrea sa afirm public, desi nu cunosc procedura legala… inca, faptul ca indiferent de rezultatul alegerilor, IL VOI CONTESTA LEGAL SI VOI CERE RENUMARAREA VOTURILOR!!! Ce presupune asta, ma veti intreba. Daca pierd, indiferent de rezultat, il voi contesta. Dar, il voi contesta si daca voi castiga din primul tur de scrutin. Imi doresc cu disperare, sa se elimine odata pentru totdeauna, suspiciunea furtului de voturi. Noi romanii trebuie cu orice pret, sa ne descotorosim de unele obiceiuri josnice, cum ar fi furtul, spaga, comisionul, santajul, marlania, abuzul de putere, abuzul de influenta. Cred cu tarie si convingere, ca este suficient un precedent si nimeni, niciodata, nu-si mai permite luxurile mai sus amintite. Poate ma veti intreba din nou, asa cum au facut si cei care imi sunt alaturi in acest demers, de ce sa mai contest rezultatul alegerilor, daca as castiga? Ei bine, raspunsul este simplu si sincer. Daca exista aceasta posibilitate, de a jongla cu voturile, sau cu vointa cetateanului, atunci fie si un singur vot pus unde nu trebuie, sau anulat fara justificare, trebuie pedepsit! Nu votul, ci cel ce a avut indrazneala sa faca asa ceva. Am banuiala unor astfel de fapte, iar daca bunul Dumnezeu ma ajuta, si nu va da nimeni foc la nici o arhiva electorala, am sa va demonstrez ca SE POATE! Trag, astfel, un semnal de alarma, tuturor celor care cred ca se pot juca cu soarta oamenilor, sau cu destinul acestei tari, sa chibzuiasca bine atunci cand vor face anumite gesturi, pentru ca ROATA CALCA PE TOATE SPITELE!

                           Am vrut sa va scriu ceva, despre o anumita persoana, dar prefer sa fac o gluma… (proasta, recunosc!), sub forma de ghicitoare: CINE CREDETI CA ESTE PERSONAJUL POLITIC PEREN SI DE ACTUALITATE, MAI MIC DECAT STATURA LUI? Astept raspunsurile dvs.

Va imbratisez cu drag si… capul sus! Vom invinge!

Valentina Melcea

Rezultatele sondajului

• PE CINE VOTATI LA FUNCTIA DE PRIMAR AL HUNEDOAREI?
• Nicolae Schiau-PDL   – 4%
• Valentina Melcea-Independent   – 26%
• Ionel Raducea-PSD   – 1%
• Remus Maris-PRM   – 32%
• Ovidiu Hada-PNL   – 28%
• Mihai Leu-PC   – 6%
• Voturi:   165

 

P.S. Eu zic ca stam nesperat de bine!

Alte emisiuni on line pe SHOOOPPS

Emisiunile ValeVerdeTv sunt acum disponibile si pe internet. Da-ti clik aici: http://www.shooopps.com/categoriefirme_ValeVerde_19.php

si veti gasi o parte din calatoriile noastre, locuri superbe si oameni interesanti, dupa cum urmeaza:

valeverde1= Stana Melea,

valeverde2= Straja,

valeverde3= Venetia,

valeverde4= Castelul Bran,

valeverde5=Biserica Densus & impuscatul cocosului,

valeverde6=Castelul Dracula & Valeria Peter Predescu,

valeverde7=Dubai & Corina Chiriac,

 valeverde8=Sevilia+ Ileana Rus,

 valeverde9= Viena.
Vizionare placuta!… si scrieti-mi daca v-a placut.
Valentina Melcea

Nu mai fi PIONUL partidelor politice!

Daca tot este 1 Martie, ziua primei „babe”, dar totodata, ziua in care primim primavara-n suflete, am hotarat ca e de bun augur, sa va anunt pe toti, mai mult sau mai putin oficial, ca anul acesta, VOI CANDIDA la functia de primar al municipiului Hunedoara. De fapt, ma veti gasi pe toate cele 3 liste: PRIMAR, CONSILIER LOCAL si CONSILIER JUDETEAN !
Initial am crezut ca voi candida doar pe lista consilierilor judeteni, dar, de curand am hotarat ca, daca tot intru intr-o lupta total inegala de forte, macar sa lupt cum trebuie. Astfel incat, imi voi prezenta demisia, saptamana viitoare, din PNL-Hunedoara, acolo unde am intrat in 2004 din considerente sincere, iar motivul plecarii il veti afla la momentul potrivit. Afirm si sustin ca imi pare rau pentru aceasta renuntare, dar nu pot accepta ca femeia, intr-o societate normala, civilizata si egala in drepturi, sa nu poata avea nici o sansa de a face politica la un mod activ. Daca veti urmari cu atentie avolutia PNL Hunedora si nu numai, veti putea observa ca femei exista! Dar sunt scoase la rampa doar ca paravan de imagine si „diafilm” de corvoada. Nimic mai mult. Nici una nu se afla pe locurile 1, 2, adica ELIGIBILE, intr-o functie de consiler, etc. Exista in judetul Hunedoara si femei-primar, dar sunt absorbite pe criterii financiare de la alte partide care au stiut sa valorifice potentialul feminin.
De-a lungul celor 4 ani, am cunoscut o parte din aceasta „lume” politica, ceea ce-mi da ocazia sa vorbesc deschis, sa imi sustin afirmatiile cu dovezi palpabile si sa plec singura, pe un drum sinuos, care imi poate oferi, sau nu, rezultatul la care vreau sa ajung. Am stat in spatele unor oameni „grei” ai judetului, fara a avea pretentii colosale. Am crezut ca vocea mea se poate face auzita. Nu a fost asa! Am descoperit in timp ca suntem doar „negrii pe plantatie” si nu valoram nimic, daca nu-i pupam in fund (scuze!). Imi doresc sa anihilam odata pentru totdeauna rotitele acestea, sindromul unui sistem bolnav, coplesit de grandomanie si abuz de putere. Ceea ce trebuie sa intelegem, macar o data la 4 ani, este ca PUTEREA STA IN MAINILE NOASTRE! Daca ne vom erija in continuare in a da votul unora care ne dau balci ieftin in campanie, mici si bere , pixuri si brichete inscriptionate cu tot felul de sloganuri idioate, menite sa dirijeze mintile oamenilor simplii, atunci ne meritam soarta !
Noi i-am imbogatit, noi le-am pus in mana painea si cutitul !
Ma veti intreba care este diferenta dintre mine si ei?!? Va spun cu mana pe inima: COLOSALA! In primul rand, daca veti merge la aceste lansari electorale, veti vedea singuri prima diferenta:
1. Se lauda cu lucruri despre care habar n-au cum le vor realiza, pentru ca niciunul nu a lucrat macar o singura zi in administratie publica!
2. Fac parada injositoare a cheltuirii banilor (ENORM DE MULTI!!!) intr-o campanie care nu valoreaza nimic!
3. Urca pe scene, in fata dumneavoastra, inconjurati de toata „spuma” partidului din care fac parte, desi niciunul nu a facut nimic pentru societatea in care traim.
4. Niciunul dintre contracandidatii mei nu e in stare sa vina sa prezinte liber un program de campanie clar, coerent, aplicabil. Vin si citesc discursurile facute de altii (intre noi fie vorba, la fel de ignoranti, doar mai smecheri si mai buni de gura), dar au handicapul (unii) de a nu sti nici macar sa citeasca de pe o foaie de hartie.
5. Se tin de mana intr-o imagine de putere, pe un imn menit sa-ti dea senzatia ca vor fi invingatori.
DIFERENTA:
1. Am 2 ani de administratie publica in simpla mea cariera.
2. 500 de afise costa maxim 5 milioane lei vechi. Iar daca ai omenie si prieteni in lumea artistica, mai vine cate unul si de dragul acestor valori. In plus, nu am nevoie de pixuri si brichete, pentru ca nu le consider baza unor adevaruri, berea si micii sa le dea cei ce au bani, iar dumneavoastra sa votati pe cine credeti!
3 Voi veni in fata hunedorenilor mei, SINGURA!… asa cum am si intrat in aceasta lupta, fara recomandari pretioase din partea nimanui. Cei ce ma sustin sunt marele meu tezaur, adica oamenii simplii.
4. Am sa va vorbesc simplu, asa cum am facut-o mereu, fara zorzoane ieftine si fara prefacatorii. Nu am nevoie de discursuri, pentru ca am scris destule la viata mea, pentru altii care nu au stiut nici macar sa le citeasca. Dar sa mai si aprecieze munca mea!?!
5. Eu am sa va tin de mana doar pe voi, oamenii simplii, cei care de-a lungul celor 12 ani de cand imi sunteti aproape, incepand cu RADIO SICA si pana azi, m-ati sustinut, mi-ati apartat sufletul in fata celor care credeau ca e de vanzare.
Acestea sunt doar 5 aspecte care daca nu v-au convins, atunci sa nu plangeti peste patru ani, sau peste 8, s.a.m.d.
Ma veti intreba ce promit?!? Ei bine, eu nu voi face promisiuni! Nu e felul meu! Va voi spune doar ce ma doare si ce vreau sa indrept. Dar nu acum, pentru ca nu-mi doresc sa-mi vad ideile in platforma altcuiva.
Ma veti intreba cum voi lupta?!? Campania mea se desfasura(sper) fara a arunca cu noroi in ochii celorlalti, ci DE LA OM LA OM! Am spus-o si o repet: Dumnezeu lucreaza prin oameni!!! Depinde de voinata noastra, de cat de tare mai credem in onestitatea cuiva si de cat de mult ne dorim sa improspatam societatea. Daca ne privim batranii in ochi si le vom intelege neputinta, daca ne vom aminti ca ne este copilul sluga la straini prin neagra Europa, daca nu ne vom ascunde capul in nisip ca strutul, in fata lipsei de constiinta civica, in fata lipsei de unitate sociala, in fata iluziilor vandute de cei cu putere financiara si politica, atunci cu siguranta veti gasi resurse de a mai crede, de a spune aceste lucruri familiei, prietenilor, vecinilor, etc. iar aceasta se numeste solidaritate politica pentru mine!!! Pe scurt: fiecare poate duce numele meu, ideile mele, solutia mea, mai departe! Nu voi duce o politica de denigrare! Atata timp cat si contracandidatii mei se vor comporta civilizat si demn, nu vad motivul pentru care eu, sa incep o lupta inegala de forte. Asta nu inseamna ca nu m-as putea apara. Dar nu cred ca e cazul sa ne comprtam ca la Bobalna, din moment ce fiecare dintre noi, am stat candva la aceeasi masa.
Ma veti intreba daca imi este frica?!? Ei bine, si da si nu! Da, pentru ca sunt constienta de ceea ce sunt in stare anumite minti bolnave si diabolice, de la invocarea unor fapte pe care nici nu am visat sa le fac, si pana la inscenari, etc. Si nu, NU IMI ESTE FRICA!… pentru ca in fata bunului Dumnezeu, eu ma stiu un om simplu, sincer si cu frica Lui in inima. Eu nu am furat, nu am delapidat, nu am facut politie politica si nu am facut rau nimanui. Asa ca, restul lucrurilor, ar fi pure inventii. Iar daca mi s-ar intampla ceva, ar fi suficienti oameni care sa inteleaga de ce?
Pe care dintre cei 5 il consider un contracandidat puternic? Ei bine, sa-i luam pe rand, desi am sa mai fac anumite comentarii pe parcursul celor doua luni si… de campanie.
1. Sa incepem cu dl. Schiau, primar in exercitiu, din punctul meu de vedere, primul favorit. Si, in plus, e un domn pe care eu il stimez, din considerente personale. Nu pot fi insa, de acord cu foarte multe actiuni ale sale, cu foarte multe decizii, cu inchisul ochilor in fata unor situatii evident-negative, si lista ar putea continua. A avut la dispozitie 4 ani, dar, din punctul meu de vedere, nu i-a gestionat cum trebuia.
2. Domnul Ioan Raducea, este scos la bataie de PSD, din lipsa de inspiratie. Cred ca mi-ar fi facut placere sa ma „bat” cu d-na Tolas, nu pentru ca era si dansa femeie, ci pentru simplu motiv ca e mai desteapta ca toata organizatia la un loc, ca e un om puternic, carismatic si stie sa fie si doamna, si voluntar. Din punctul meu de vedere, as recomanda sa nu fie votat nici macar de membrii PSD, (doar de cei patimasi!), pentru a da organizatiei judetene un vot de pedeapsa, pentru o alegere total neinspirata.
3. Dl. Hada, candidatul liberalilor… ce sa zic eu aici?!? Hai sa zic ceva, ca altfel se interpreteaza! In primul rand, cine l-a ales, cred… a vrut sa para „jucator”. Dar la fel de neinsprat ca pesedeii. Un om total rupt de realitatea in care traim, plecat in ultimii 20 ani in State, ceea ce e altceva decat Hunedoara, a papat si a trait bine acolo pe „palmele Domnului” si a venit aici sa traiasca pe sudoarea muncii noastre. Aici e o tactica politica si atat: hai sa aducem pocaitii la vot, precum oile la muls! Mi se pare jignitor, marsav si in dezacord cu normele morale.
Ma avant sa fac un pronostic, chiar daca e o nebunie: D-le Hada, daca ridic la absurd situatia si iesiti primar, are sa va apuce un dor cumplit de Americutza, dupa primele 6 luni, de nu veti sti pe unde sa fugiti. Viata aici, nu e usoara! Dar, am sa exemplific cat de bine pregatit este dansul pentru functia de primar, cu un material video, pe celelalte le vedem cand vine vremea: http://www.trilulilu.ro/DenisaLala/f50ed2e2a65326
In viata mea, nu am crezut ca voi vedea un om care sa spuna o pilda( sub forma de banc!!!), in public, dar de fapt, citeste!!! Pe langa faptul ca pilda era foarte simpla si de prost gust in Romania (o batrana a facut puscarie pt. un pachet de biscuiti!!!), nu a putut nici macar retine?… ma rog, cu improvizatiile de rigoare… sau o fi „intelectual” sa spui bancuri de pe foaie?!? Grseala vine din doua directii: in primul rand, persoana care se ocupa de imaginea dansului, (pentru ca e cineva in spate!!!), nu l-a sfatuit nici macar sa citeasca acel text de 100 de ori daca e cazul, dar sa nu faca aceste dezacorduri si greseli de exprimare de clasa a doua, iar in al doilea rand, va dati seama ce afront remarcabil a fost adus „femeii” prin acest discurs, fara ca cineva din PNL sa se opuna acestei defaimari la adresa inteligentei feminine… Daca m-ar intreba pe mine cineva, (dar nu ma intreaba!!!), as propune darea in judecata a celui/celei care a facut o asemenea gafa nepermisa intr-o campanie care se vrea in folosul cetateanului. De aici si morala… Oricare ar fi motivele pentru care un partid politic poate promova o persoana intr-o anumita functie, cred cu convingere ca vinovati vom fi noi, daca ne lasam pacaliti atat de usor de un pix, o bricheta, sau o bucatica de ciocolata, data ca momeala, pentru a trece cu vederea faptul ca omul nu are scoala, nu are istorie politica, nu are motivele candidaturii puse pe un panou credibil… de altfel, de ce s-a intors din „tara tuturor posibilitatilor”, daca i-a mers atat de bine?
3. Candidatul cu numarul 4, respectiv Remus Maris, fost primar al Hunedoarei, doreste cu siguranta o reabilitare a numelui sau. Dar, cred ca va cadea in aceeasi capcana cu Adrian Nastase. Imi pare rau ca trebuie sa afirm despre dansul asa cava, dar timpul va dovedi daca am sau nu, dreptate. Om cumsecade, de altfel, lansat si laudat de liberali in 2004, lansare la care, dupa cum am sa va reamintesc, a participat isusi Stolojan spre sustinerea unui candidat „mai bun ca toti”, iar la final, băşica liberală, s-a spart cu fâsâieli de ambele părti. (cer iertare pt. exprimare, dar e reală şi necesară!). Pe dl. Maris l-au uitat din secunda infrangerii, ba chiar mai mult, l-au pus la colt si trecut in tabara scursurilor politice, fara a se tine cont de 2 aspecte: A FOST PRIMAR!!! Da? si L-ATI LAUDAT!!! Da? Dar ce sa zic, nu la mult timp, au facut la fel cu Stolojan. Asa ca…. PAS! Nu cred intr-o reusita, dar il felicit ca a plecat. Ca a avut taria si demnitatea de a pleca!
5. Ultimul de pe lista inca deschisa, e Mihai Leu, un om despre care nu se poate vorbi decat de bine, dar, din punct de vedere politic e doar o locomotiva de carton, care va trage dupa ea intreaga nefericire a conservatorilor, pentru ca mai apoi, baiat bun cum e Mihai, sa-i lase sa se manifeste pe mai marii conservatorilor, pentru ca fie ca vrea, sau nu, sa recunoasca, nu e un om cu initiativa politica. Eu sunt convinsa ca, de multe ori se si intreaba ce cauta el acolo…. dar, suntem tributari succesului si suntem subjugati relational unei politici prost facuta. Mihai e prea finut si prea cumsecade pentru jugul unui partid cum e PC-ul, care nu de mult, a demonstrat ca nesupunerea te scoate in spatele usii.
Ca sa concluzionez, cred ca principalul meu adversar este actualul primar, dar sper sa fie o lupta care sa se bazeze pe fortele proprii si pe resurse de inspiratie, nu pe mizerii sau pe furturi de voturi. Eu le urez la toti succes, sa le dea bunul Dumnezeu minte sanatoasa si inima de roman adevarat, si ii asigur ca nu am nimic impotriva sa fiu luata in gluma, ar fi in avantajul meu total… dar, pentru ca sunt un om serios, as vrea sa fiu tratata ca atare, cu tot respectul de care pot da dovada 5 barbati, fata de o femeie, mai ales ca, amintindu-i aici, le-am facut si reclama gratuita.
Aceasta este pe scurt ideea candidaturii mele pe cele trei liste: primarie, consiliu local si consiliu judetean.
Nu va cer decat sacrificiul ratiunii:

NU MAI FI PIONUL PARTIDELOR POLITICE!

NU LE MAI DA PUTEREA, PENTRU A TE UMILI INCA 4 ANI!

RENUNTA LA A MAI FI MASINARIA DE VOT A CELOR INFLUENTI!

PENTRU EI, RAMANEM ACEIASI „NEGRII PE PLANTATIE”!

MELCEA MARIANA VALENTINA